moldovenesti 1Legumicultorii din Moldoveneşti sunt foarte apreciaţi chiar şi la Cluj, fiind căutaţi de clienţii care preferă produsele proaspete, crescute cât mai natural. Am stat de vorbă cu doi dintre cultivatorii din comună, pentru a afla care sunt provocările cu care se confruntă în activitatea lor şi cum a fost anul 2016 din punct de vedere agricol.

Am avut ocazia să îl cunoaştem pe domnul Arpad Csegezi, unul dintre producătorii care îşi duce marfa la piaţa din Dezmir. Dumnealui ne-a mărturisit că nu este uşor să lucrezi pe câmp, în gospodărie, şi să fii nevoit să aştepţi ore în şir, în maşină, noaptea, la coada ce se formează la intrarea în piaţă, de către cei care doresc să prindă un loc cât mai bun. “Dacă tragi linie la final, după ce scazi investiţia în seminţe, tratamente, pierderile şi transportul şi taxele la piaţă, nu rămâi cu prea mult! Cum să rămâi, dacă ceapa este 60-70 de bani kilogramul?! Roşiile s-au vândut la un preţ mai bun anul acesta, în comparaţie cu anul trecut, chiar şi cu 3, 3,5 lei. Morcovii, 1 leu... Suntem nemulţumiţi şi de condiţiile din piaţă, nu sunt foarte bune, fiindcă nu avem un spaţiu acoperit, în ploaie nu poţi să îţi expui marfa”.
Ceea ce îi doare însă cel mai mult pe producători este faptul că preţurile se reglează în piaţă, în funcţie de cerere şi ofertă. Din păcate însă, mai mult de 50% din marfa din pieţe este importată, spun producătorii. “Sunt prezenţi comercianţii intermediari, care atunci când nu este ceva în piaţă, aduc din depozitele en-gros ceea ce nu avem noi, producătorii, şi “nu se simte seceta în piaţă”, cum se spune. Ei vând tot anul, dar marfa nu este de la noi”, spune domnul Csegezi.
Parcă nu ar fi destul că sunt ani în care îngheţul, seceta sau ploile acide distrug culturile... În plus, cei care fac agricultură în comună, pe suprafeţe relativ restrânse, nu au posibilitatea să facă rotaţia culturilor, ceea ce duce la scăderea calităţii solului şi la dezvoltarea dăunătorilor. “Ar trebui să avem şi noi un expert care să analizeze solul periodic, să ne spună cum putem să îl îmbunătăţim şi ce cultură se pretează în zona respectivă. Din păcate, noi nu ne permitem aşa ceva”, explică Csegezi.
Culturile sunt aproape în totalitate în câmp, agricultorii folosesc micile solarii pe care le au în principal pentru răsaduri, motiv pentru care sunt mult mai expuse la intemperii. “Roşiile au fost anul acesta la preţ bun, însă au fost şi mult mai afectate de ploile acide şi de mană”, spun cei cu care am discutat.
Arpad Csegezi cultivă în total 32 de hectare de teren, fiind ajutat de ginerele dumnealui şi având la dispoziţie şi tractor şi utilaje personale pentru a lucra. “Nu putem concura, de exemplu, cu cei care cultivă ardei de ani de zile, dar semănăm porumb zaharat, grâu, orz, fasole, varză, castraveţi, roşii, cartofi, sfeclă roşie, ţelină şi, bineînţeles, ceapa albă şi ceapa roşie, pentru care suntem renumiţi noi, cei din Moldoveneşti”, a precizat producătorul.

“Trebuie să ai marfă diversificată”
Am avut plăcerea de a vizita şi o familie care s-a reîntors de la oraş la Moldoveneşti în 2010 şi, fiind vorba despre o tradiţie de familie, a continuat frumoasa viaţă, dar şi dificilă în acelaşi timp, de agricultor. “Noi mergem în pieţele volante din Cluj-Napoca, joia şi sâmbăta, în cartierul Gheorgheni, sau la Sala Sporturilor. Am fost şi la “Ziua Recoltei” şi am vândut bine, chiar dacă nu au fost la fel de mulţi vizitatori ca şi la ediţiile anterioare”, ne-a explicat Ladislav Fodor. Domnul Ocsi, cum îl ştie lumea, lucrează împreună cu soţia, iar pasiunea cu care se ocupă de culturi şi de dezvoltarea “micii afaceri” se vede în calitatea produselor pe care le expun. “Trebuie să ai marfă diversificată, sortimente cât mai multe pentru că există şi concurenţă. Avem 4-5 feluri de roşii, 17 de fasole, ardei, gogoşari, kapia, ardei pentru boia, mazăre, usturoi, ceapă, castraveţi, cultură de hrean, ba chiar şi pepene verde, anul acesta. Facem absolut totul manual, astfel încât produsele noastre sunt foarte aproape de cele rezultate din culturile bio. Avem şi posibilitatea de păstrare în condiţii foarte bune, într-o pivniţă adecvată”.
Din discuţia pe care am avut-o am tras concluzia că, pe lângă munca grea pe care o depun, producătorii continuă să aibă mari dificultăţi la distribuţie. Pieţele volante din timpul de la Cluj se deschid abia după ora 14.00 şi se închid la 19.00, deci timpul efectiv pentru vânzare este foarte scurt. Producătorii consideră că pieţele volante sunt o idee foarte bună, le sunt de mare ajutor, dar că aceste spaţii amenajate pentru vânzarea produselor locale ar trebui să fie rezervate doar producătorilor din judeţ.
“Ne simţim, din păcate, înjosiţi atunci când suntem confundaţi cu bișniţarii. Încercăm mereu culturi noi, soiuri noi, pentru că ceea ce facem nu este doar o pasiune, cum aţi spus, este o boală”, glumeşte doamna Fodor. Dânsa este mereu amabilă, vorbeşte foarte frumos despre produsele pe care le oferă şi, în plus, este şi o gospodină desăvârşită. Ştie foarte multe reţete pe care le şi împărtăşeşte cu drag cu toţi cei care îi cer sfatul. Asta nu înseamnă că nu are şi mici secrete, numai de ea ştiute, multe descoperite din experienţa personală, şi pe care le păstrează pentru a se diferenţia în faţa concurenţei...