Țările vestice, precum Finlanda, Olanda sau Danemarca, pun accent pe gândirea critică, colaborare și adaptarea la nevoile fiecărui elev, în timp ce România rămâne concentrată pe memorare și teorie. 

În Germania și Austria, elevii sunt pregătiți practic prin sistemul dual, lucru aproape inexistent la noi. 

În țările sudice, precum Italia sau Spania, abordarea este mai relaxată, dar se încurajează exprimarea și sprijinul emoțional, aspecte încă deficitare în școlile românești.

Țările estice, ca Polonia și Cehia, au început reforme moderne, în timp ce România stagnează între tradiție și nevoia de schimbare. 

În nordul Europei, Finlanda și Estonia sunt exemple de succes prin digitalizare și profesori bine pregătiți. 

Marea Britanie și Irlanda cultivă creativitatea și încrederea elevilor, spre deosebire de rigiditatea sistemului românesc.

 

Deși elevii români au un nivel teoretic mai înalt și rezultate bune la concursuri, sistemul nu valorifică suficient potențialul lor. Europa educă pentru viață, România încă educă pentru examene. Diferența nu este doar de conținut, ci de viziune: acolo se formează minți libere, aici se formează minți corecte, dar obosite.

Mai... pe românește: degeaba avem absolvenți cu diplome reale, dacă sistemul îi ignoră și-i alege pe cei cu diplome la normă, scoase la imprimantă.