Subsemnatul, Aurelian Buliga-Ștefănescu, cetățean român și doctor în agronomie, formulez prezentul memoriu în exercitarea unui drept fundamental prevăzut de Constituția României, dreptul de petiționare și în virtutea obligației civice de a semnala faptul că instituțiile finanțate din bani publici trebuie să funcționeze în mod legal, transparent și responsabil. Acest demers are la bază realitatea verificabilă că un sistem public cu rol strategic, așa cum este cercetarea agricolă, a fost transformat într-o structură opacă, în care deciziile se iau fără transparență, iar instituțiile statului asistă pasiv la degradarea unui sector care ar trebui să fie prioritar într-un stat membru al Uniunii Europene.

Acest document nu este rezultatul unei nemulțumiri personale, ci al unei realități care nu mai poate fi ignorată: o instituție finanțată din bani publici, cu rol strategic în agricultură, funcționează în afara normelor de transparență, responsabilitate publică și guvernanță democratică, transformând ceea ce ar trebui să fie un pilon al dezvoltării naționale într-o structură închisă, autoreferențială și izolată de interesul public.

„Statul paralel” din agricultură: Legea 45/2009, MADR absent și alegeri organizate "în orb"

În data de 24 noiembrie 2025, am transmis către Guvernul României (17/36351/24.11.2025), Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (160119/24.11.2025) și Ministerul Educației și Cercetării (22024/24.11.2025) o sesizare preliminară privind lipsa transparenței în procesul de alegere a conducerii Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești”, alegeri programate pentru 27 noiembrie 2025. În mod firesc, alegerea conducerii ASAS ar fi trebuit să se desfășoare transparent, prin publicarea listei candidaților, a CV-urilor, a programelor de management și prin dezbatere deschisă, astfel încât votul să fie unul informat și responsabil. În realitate, procesul se desfășoară fără elementele minimale necesare unei selecții demne de o instituție academică:

- nu există o listă publică a candidaților;

- nu există CV-uri;

- nu există programe de management;

- nu există dezbateri publice;

- nu există proceduri afișate;

- nu există nici măcar o secțiune dedicată alegerilor pe site-ul instituției.

Realitatea este însă opusă: funcțiile de președinte și vicepreședinți - echivalente unor demnități publice - sunt supuse unui proces obscur, fără acces la informațiile esențiale privind experiența, performanța sau intențiile candidaților. Membrii ASAS sunt practic invitați să voteze în absența informațiilor esențiale, ceea ce transformă actul votului într-o formalitate lipsită de sens democratic - un vot acordat „în orb”. ASAS este astfel o  instituție care își ascunde candidații, programele, regulile și intențiile nu organizează alegeri - ci numiri mascate în procedură electorală.

Solicitările oficiale transmise instituțiilor abilitate au fost întâmpinate cu tăcere sau răspunsuri evazive, iar lipsa de transparență a fost justificată inclusiv printr-o formulare improprie: existența unei „colaborări” între ASAS și Ministerul Agriculturii. Această interpretare ignoră realitatea legală: Ministerul Agriculturii este ordonator principal de credite, având obligația de a supraveghea modul în care sunt utilizate resursele publice, nu doar de a asista instituția. Acolo unde există fonduri publice, există obligația transparenței și a responsabilității - nu opțiunea secretizării. Unii membri ai corpului academic au aflat despre existența alegerilor doar prin comunicări informale. Alții au încercat, fără succes, să identifice pe site-ul instituției documente obligatorii într-un astfel de proces democratic și administrativ. Astfel, s-a creat imaginea unei proceduri închise, confirmând percepția unei instituții care funcționează mai degrabă în logica unui sistem autoreferențial decât în spiritul responsabilității publice.

 

În paralel cu opacitatea electorală, ASAS a procedat la secretizarea abuzivă a informațiilor publice. Printr-o decizie emisă în ultima zi a anului 2024, instituția a blocat accesul public la documente esențiale: contracte, situații economice, indicatori de performanță, date despre producție, bugete și achiziții. Această practică contrazice în mod direct legislația privind transparența informațiilor publice. În timp ce statul publică performanțele companiilor publice prin platforma AMEPIP, ASAS merge în sens opus: mai puțină transparență, mai puțină responsabilitate, mai puțină verificare.

Secretizarea nu este întâmplătoare - este un instrument de conservare a unui sistem care se teme de evaluare. Secretizarea a fost extinsă la indicatori esențiali privind producția, rezultatele științifice și utilizarea resurselor agricole gestionate de unitățile din subordine. Astfel, publicul, fermierii și chiar instituțiile statului nu mai pot afla ce suprafețe sunt cultivate, câte resurse genetice au fost obținute, ce venituri au fost generate, câte rezultate au fost aplicate în practică sau dacă aceste instituții își îndeplinesc rolul pentru care sunt finanțate.

 

Legea nr. 45/2009, care ar fi trebuit să ofere un cadru solid, modern și funcțional pentru organizarea și funcționarea ASAS, a rămas în realitate un instrument legislativ învechit, deconectat de la evoluțiile sistemului european de cercetare și de la obligațiile moderne privind transparența, integritatea și guvernanța instituțională. În loc să stimuleze competiția, excelența și meritocrația în domeniul cercetării agricole, legea a ajuns să protejeze structuri deja consolidate, conservând poziții și practici administrative greu de justificat într-o instituție publică.

În lipsa unor prevederi clare privind evaluarea performanței, criteriile de concurs, monitorizarea managerială sau auditarea periodică a rezultatelor, sistemul a evoluat nu spre progres, ci spre auto-izolare. Acest cadru permisiv a creat un ecosistem instituțional în care interimatul a devenit regulă, nu excepție. În unele unități aflate în subordinea ASAS, aceeași persoane ocupă funcții de director interimar de peste cincisprezece ani, fără evaluare, fără competiție și fără obligația unui rezultat măsurabil. Concursurile, atunci când sunt organizate, par lipsite de concurență reală, iar rezultatul lor este cunoscut neoficial cu mult înainte ca procedura să înceapă formal. După numire, nu există evaluări transparente, indicatori de performanță comunicați public sau mecanisme de responsabilizare managerială.

 

În loc să își concentreze eforturile asupra modernizării instituției, implementării unor reguli transparente de promovare sau alinierii la standardele europene privind cercetarea și guvernanța academică, ASAS pare să fi orientat energia administrativă către găsirea unor modalități prin care să evite aplicarea legislației referitoare la interdicția cumulului pensiei cu salariul în sectorul public. Astfel, conducerea instituției a rămas, în mare parte, în mâinile acelorași persoane care, deși pensionate, ocupă în continuare funcții de decizie bine remunerate.

În prezent, peste jumătate din conducerea ASAS se află în această situație, iar în unele cazuri există și suprapuneri problematice între funcții publice și interese private - inclusiv situații în care persoane aflate în poziții de decizie sunt implicate în firme care desfășoară activități comerciale cu instituțiile pe care le coordonează. O astfel de realitate ridică inevitabil întrebări privind integritatea, imparțialitatea și corectitudinea utilizării resurselor publice.

Impactul în economie - un sistem finanțat, dar neperformant, cu promisiuni pe hârtie și directori milionari în euro

Deși sistemul public de cercetare agricolă a beneficiat în ultimii ani de finanțări substanțiale - de la subvenții bugetare și programe ADER, la plăți APIA pentru terenuri și efective animale - rezultatele concrete sunt aproape inexistente. În practică, nu vedem tehnologii transferate fermierilor, soluții validate în exploatații reale sau inovații capabile să reducă dependența României de importuri. Astăzi, lanțurile agroalimentare rămân fragmentate, sectorul geneticii aplicate este slab dezvoltat, iar fermierii nu primesc suportul științific pe care aceste instituții ar trebui să îl asigure.

În mod paradoxal, deși discursul oficial insistă pe lipsa finanțării, precaritatea infrastructurii și salariile neatractive, unele dintre instituțiile din subordinea ASAS sunt conduse de persoane care, lucrând exclusiv în sistemul public timp de două sau trei decenii, au acumulat averi considerabile - în anumite cazuri ajungând în categoria milionari în euro. Această discrepanță majoră între realitatea economică declarată și situația patrimonială a unor directori ridică întrebări legitime, intens discutate atât în mediul profesional, cât și în rândul fermierilor.

În timp, pe fondul acestei prăpastii dintre potențial și rezultate, rolul ASAS în ecosistemul agroalimentar național s-a estompat aproape complet. Instituția nu mai este prezentă în dezbateri, nu mai propune soluții aplicabile, iar în cadrul întâlnirilor profesionale ale fermierilor nu este invitată - semn clar al pierderii credibilității și relevanței.

Aceasta nu este doar o disfuncție administrativă, ci o vulnerabilitate strategică. Într-o perioadă în care agricultura mondială evoluează rapid - prin digitalizare, genetică modernă și adaptare la schimbările climatice - România rămâne în urmă, nu din lipsa resurselor, ci din lipsa de rezultate, responsabilitate și direcție. În aceste condiții, sistemul public de cercetare agricolă nu contribuie la securitatea alimentară a țării - dimpotrivă, o slăbește, prin stagnare, absență și autoreproducerea unui model care refuză schimbarea.

 

În tot acest proces, un element care devine din ce în ce mai evident este poziția ambiguă și ezitantă a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Deși, potrivit legislației în vigoare, MADR este ordonator principal de credite pentru ASAS și instituțiile aflate în structura sa, iar prin această calitate are obligația legală de a monitoriza modul în care sunt cheltuite fondurile publice, instituția pare să se limiteze la un rol declarativ, nu operațional.

Atunci când au fost solicitate clarificări, ministerul a invocat formula vagă a unei „relații de colaborare”, și nu de subordonare ca și cum responsabilitatea sa față de utilizarea banilor publici s-ar reduce la un parteneriat informal, și nu la un raport de subordonare bugetară reglementat prin lege. Această poziționare, repetată constant în corespondența oficială, creează impresia unei fugi deliberate de responsabilitate, o formă de distanțare convenabilă de realitățile administrative din teren.

În același timp, este greu de ignorat paradoxul juridic și moral care derivă din această situație: reprezentanții ministerului se află în consiliile de administrație ale instituțiilor din subordinea ASAS, iar pentru această funcție sunt plătiți. Cu toate acestea, în pofida prezenței lor formale, neregulile constatate de-a lungul anilor – fie ele legate de management, achiziții publice, transparență sau performanță – nu au generat intervenții, monitorizare reală sau măsuri corective.

În consecință, funcția de reprezentare a MADR în structurile de conducere ale acestor instituții a ajuns să devină, mai degrabă, o formă fără conținut, lipsită de responsabilitate, reacție și consecință. Această disonanță între responsabilitatea legală și inacțiunea practică reflectă nu doar un blocaj administrativ, ci o realitate structurală: sistemul funcționează în paralel cu statul, nu în interiorul lui. 

 

În acest context, alegerile programate pentru 27 noiembrie 2025 nu reprezintă un proces democratic real, ci mai curând expresia unui joc intern de influențe și loialități, lipsit de orice criteriu obiectiv de profesionalism, performanță sau viziune instituțională. Membrii ASAS, cei care ar trebui să își exprime votul în cunoștință de cauză, sunt puși în situația de a vota „legați la ochi”, fără acces la programele de management ale candidaților, fără dezbateri, fără prezentări publice și fără posibilitatea de a evalua competența, capacitatea managerială sau responsabilitatea academică a celor care aspiră să conducă instituția.

În locul unui proces transparent, previzibil și ancorat în standardele europene de guvernanță academică, votul pare să se acorde pe bază de simpatie, proximitate, obediență sau interese personale, nu pe criterii validate public, nu pe proiecte asumate și cu atât mai puțin pe un program coerent de reformă și relansare instituțională.

Până în acest moment, site-ul oficial al ASAS nu conține nicio secțiune dedicată alegerilor, nicio listă oficială de candidați, niciun CV, nicio declarație de intenție și niciun plan de management sau strategie de dezvoltare. Lipsesc total instrumentele care, într-o instituție publică modernă, permit analiza informată, responsabilă și transparentă a celor ce solicită încrederea corpului academic.

Această lipsă de transparență explică, în mare parte, deceniile de stagnare și situația actuală a majorității unităților din subordinea ASAS. Multe dintre ele au devenit, în timp, simple structuri agricole, fără activitate științifică reală, fără rezultate transferabile fermierilor, fără proiecte aplicate - transformate în exploatații cu statut public, dar rezultate secretizate.

Mai mult, dacă la vârful ASAS nu se solicită competență managerială, viziune instituțională sau responsabilitate publică, este nerezonabil să se aștepte ca aceste criterii să fie cerute directorilor unităților subordonate. Situația concursurilor organizate în anul 2025 confirmă acest lucru: proceduri cu rezultat previzibil, în care pozițiile de conducere au fost păstrate pentru aceleași persoane, în ciuda lipsei lor evidente de performanță, de înțelegere a rolului instituției sau de cunoaștere a standardelor europene de funcționare a centrelor de cercetare.

Rezultatul acestei selecții defectuoase este reflectat în numeroasele sancțiuni, constatări și rapoarte negative formulate de instituțiile de control, de la Inspectoratul pentru Situații de Urgență la Ministerul Mediului sau Curtea de Conturi - documente care demonstrează nu doar slaba performanță, ci incapacitatea structurală de a administra responsabil patrimoniul public și fondurile alocate.

Astfel, alegerile din 27 noiembrie 2025 nu sunt un pas înainte, ci reconfirmarea unui sistem blocat, construit pe mecanisme de auto-conservare, nu pe merit, responsabilitate sau interes public.

 

Email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.