catina 1Școala Gimnazială Cătina și autoritățile locale au sărbătorit Praznicul Înălțării Domnului și Ziua Eroilor printr-un moment artistic deosebit și o slujbă de pomenire la Monumentul închinat celor ce s-au jertfit pentru țară. S-au depus coroane în memoria eroilor din partea Primăriei, Consiliului Local, Bisericii ortodoxe, Bisericii greco-catolie, Școlii Gimnaziale Cătina.
S-a oficiat o slujbă religioasă pentru pomenirea eroilor și în localitățile Feldioara și Copru, unde administrația locală a depus coroane de flori, iar copiii au prezentat un moment artistic cu poezii și cântece, alături de profesorul de istorie. Au rostit câteva cuvinte primarul comunei Cătina, preoții și profesorul de istorie.

Vasile Bărean și Ioan Nagy - Negură și Soare. Memorii de război 1916-1917, 1942-1943
„Vasile Bărean din Cătina, județul Cluj, autorul celor două carnețele care constituie acest „jurnal” în proză și în versuri, a fost unul dintre zecile de mii de ostași români din Transilvania, purtați de soartă și de istorie, în Primul Război Mondial, apoi căzuți în captivitate, luați prizonieri de către armata rusească. Volumul include manuscrisele descoperite în Arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Conform mărturiei autorului Vasile Bărean, carnețelele au fost scrise în perioada prizonieratului său în Siberia, între anii 1916 – 1917, cuprinzând „epopeea” de război, de la plecarea în armată, mobilizarea generală, dramaticele lupte pe frontul austro-rus și luarea în captivitate în Rusia.
Văzute în ansamblu, cele două manuscrise sunt documente inestimabile, cu caracter istoric și, deopotrivă, folcloric. Prin conținutul lor, ele sunt poeme ale eroismului militar, închinate miilor de martiri-ostași căzuți la datorie, miilor de morți fără mormânt.
«Scobori, Doamne, și te uită
Că pe lume-i jale multă
Frunza iarbei toată-i cruntă
Iarba-i roșie de sânge
Lumea, țara toată plânge...»
«Căci veneau plumbii în noi
Cum vine ploaia din nori..
A treia parte a jurnalului de front, intitulată „Cântecul războiului” devine un crescendo al spaimei de moarte și al durerii pentru părăsirea țării și a familiei:
«Vai, Doamne, ai noști copii
Vor crește între străini
Cum crește iarba între spini...»
«Fraților și buni români,
Aceste vorbe nu-s minciuni,
Nici glume copilărești
Nice fleacuri muierești
Ci e scris adevărat,
După cum s-au și întâmplat...»”
(„În loc de Prefață”, Dr. Maria Bocșe – Vasile Bărean și Ioan Nagy, Negură și soare. Memorii de război 1916-1917, 1942-1943, Fapta Transilvăneană, Cluj-Napoca, 2000)