Tipărire

bughea de jos 1Localitatea „Bugheni”, foarte probabil Bughea, a fost atestată documentar încă din 1549, prin hrisovul emis de cancelaria domnească a voievodului Mircea Ciobanu, prin care se confirmă  comisului Badea și fratelui său Vlaicu proprietatea asupra unei ocine, pentru care primesc în schimb, în perioada domniei lui Neagoe Basarab, o parte din ”Bugheni”. Satul Bughea de Jos a fost o mahala a orașului Câmpulung până în 1926, când a devenit comună de sine stătătoare cu administrație proprie. Etimologic, numele derivă din cuvântul de origine slavă ”bug”, care înseamnă râpă, explicabil din punct de vedere al reliefului.

În trecut comuna nu a figurat cu această denumire și nu a avut forma actuală, trecând prin mai multe schimbări. În documentele scrise vechi, apare sub denumirea de mahalaua ”Malu”, situată în centrul comunei Ochești, denumire ce a fost data după ochiurile de apă ce predomină în lunca râului Bughea și Curelari, denumire data de la principala ocupație a locuitorilor.
În Ochești aveau moșii și boierii greci Iordache și Grigore Grecu. În 1819, fiul lui Grigore Grecu, Costea Grecu Ghizdavati obține de la domnitorul Alexandru Șuțu carte de boierie, fiind considerat ”boer de neam”. Urmașii acestuia au contribuit la ridicarea bisericii de la Hulubești.
În 1883, în cartagrafia făcută pentru Câmpulung, apare mahalaua Bugha de Jos, cu circa 138 de familii, iar în 1881 se înființează aici prima școală.
În urma decretului regal din 1925, locuitorii mahalalelor Bughea de Sus, Bughea de Jos și Malu se desprind de Câmpulung și formează comuna Bughea, care începând cu 1926 avea primăria la Bughea de Jos. În 1928 Bughea de Sus formează comună separată, iar din 1931 se reînființează comunele Bughea de Jos, Bughea de Sus, Malu și Albești.

Biserică monument istoric
Monument istoric, Biserica din lemn de la Mănăstirea Ciocanu din localitate este o adevărată bijuterie. Așezarea monahală (inițial de călugărițe) atestată documentar la 1687, este amplasată într-un cadru pitoresc. Biserica din lemn a fost reconstruită în 1825 de către Monahul Neofit și chir Mihai Radovici. Reparații radicale u fost întreprinse în 1932 de către egumenul Nicandru Marin și predecesorul său, Nichifor. Pictura murală a fost refăcută la sfârșitul secolului XX.
Prin grija administrației locale, actuale, drumul spre Mănăstire este acum modernizat.
În cursul luptelor pentru apărarea unității și independenței naționale a României au căzut eroic la datorie 127 locuitori ai comunei Bughea de Jos, menționați nominal în monumentalul volum ”Argeș. Cartea eroilor” în memoria cărora au fost ridicate monumente în toate satele comunei.