fermaSe numește Petre Tudora și se ocupă cu afacerile, în calitate de patron al firmei Agrochim, dar și cu agricultura. Ambele îndeletniciri i-au atras porecle, semn că este cunoscut în Argeș prin cele două activități, deopotrivă: Petre “Gândac” - firma având specific de vânzare a pesticidelor, și Petre “Curcanu” - curcanii crescuți de domnia sa la ferma din satul Purcăreni, comuna Micești, fac furori în rândul gurmanzilor! Agricultura a fost primul pas, din dragoste pentru pământ și dorind să continue tradiția bunicilor. Problemele pe care le-a întâmpinat în pomicultură și creșterea păsărilor, lipsa unui furnizor de produse specifice și mai ales sfaturi pentru îngrijirea pomilor l-au ambiționat să înceapă afacerea, devenită de succes prin firma Agrochim.

- Pe scurt, un mic istoric: de unde și cum agricultor și om de afaceri, având în vedere că ați absolvit studii în domeniul autovehicule rutiere?
- Era păcat de pământ… Probabil noi, românii, avem în ADN iubirea de pământ și de a crește ceva cu mâinile noastre. De altfel și bunicul a fost horticultor și, moștenind pământul, m-am apucat de pomicultură. Evident, am făcut și studii de specialitate, pentru că nu cred că altfel se pot obține performanțe. Așadar, în ‘92 am terminat și Agronomia. Cu toate astea, lipsa de experiență și-a spus cuvântul, în sensul că m-am izbit de o groază de probleme: de la dăunători, la bolile specifice în pomicultură. Văzând că nu găsesc un furnizor care poate să-mi ofere substanțe eficiente pentru tratarea pomilor, și mai ales pe cineva care să-mi ofere sfaturi pertinente, am început eu însumi să mă documentez și astfel a luat naștere Agrochim. Vindem tot ce ține de pesticide, semințe și substanțe folosite în agricultură și creșterea animalelor, păsări în special, semințe de flori, de plante, dar mai ales știm să pregătim rețete speciale pentru orice tip de dăunători și boli, adaptate la cerințele fiecărui client.
- Revenind la agricultură, cu ce suprafață ați început?
ferma 1- Am început cu 5.000 de metri pătrați, ajungând în momentul de față la 3 hectare. Am păr și prun. Câteva soiuri din fiecare. Părul este un pom mai delicat, mai cu probleme, eu ocupându-mă și cu comerțul cu pesticide, a trebuit întâi să verific eu în ce măsură pot să stăpânesc bolile și dăunătorii și apoi să transmit rețete și produse clienților mei.
- Înțeleg de ce v-ați orientat către pruni. Prunul este o cultură de tradiție la noi în zonă, solul priește. Dar de ce părul? Tocmai pentru că spuneați că este dificil, pretențios…
- Părul are, cum am mai zis, câteva boli specifice și un dăunător foarte greu de combătut, dar pe de altă parte, sau tocmai de aceea, para este un fruct mai greu de obținut, se vinde mai bine, la un preț mai bun. Este o cultură de nișă.
- Începuturile au fost dificile și din punct de vedere al vânzării produselor agricole? Lucrați cu clienți vechi?
- Eu nu m-am gândit să fac bani din livezi. Au fost două motive pentru care m-am apucat de agricultură: că nu mă lăsa inima să las terenul de izbeliște și al doilea, că toate produsele fito-sanitare pe care le vând trebuia să le încerc în propria gospodărie, pentru a recomanda clienților în perfectă cunoștință de cauză.

“Țara asta s-a vândut pe bucăți”
- Așadar, sunteți cel mai în măsură să ne spuneți: ce trebuie să facă un agricultor pentru a avea succes? Se poate trăi în România din agricultură? La nivel de mic întreprinzător?
- Vă dau un exemplu: peste 85% din terenurile arabile, agricole și din terenurile din Italia sunt deținute în proprietate de fermieri care au între 5 și 20 de ha. Un fermier cu 5 sau 10 ha acolo trăiește decent. La noi, se discută de la 100 de ha în sus, ca să poți fi pe piață. Mi se pare mai mult decât deplasat - asemenea ferme sunt numai prin Statele Unite.
- Ce ne împiedică?
- În primul rând, politicile agrare pe care toate Guvernele care au fost până acum nu le-au dezvoltat. În al doilea rând, s-au vândut peste 40% din terenurile arabile către persoane străine. Toate grânele pleacă din țară.. nu e normal! Au promis că oferă locuri de muncă, dar nici măcar asta nu s-a întâmplat, fiindcă utilajele foarte performante înlocuiesc omul. Așa s-a vândut țara asta, pe bucăți, și se vinde în continuare.
- Din perspectiva omului de afaceri, al agricultorului – antreprenor, ce ar trebui făcut?
- Noi am intrat în Uniunea Europeană cu drepturi, cu dreptul la egalitate cu toți membri. Cel puțin teoretic. Practic, nu este deloc așa. Exemplu: fermierul francez primește o subvenție de 400-450 de euro la ha, cel român maxim 150. Cum putem să fim egali cu ei, cum putem să concurăm pe aceeași piață? Suntem și vom rămâne o țară de mâna a doua.

“Vindeam curcani de peste 35 de kg!”
ferma 3- Revenind la mini-ferma dvs, în afară de pomi, aveți foarte, foarte multe păsări…
- Am în jur de 1.000 de curcani acum. Am avut mai mulți, dar piața a căzut. Înainte, aveam solicitări pentru curcani de peste 35 de kg. Astăzi, nimeni nu mai vrea un curcan mai mare de 7 kg. Este aproape imposibil. Am restrâns activitatea, la un strict necesar, ca să zic așa, pentru clienții mei fideli, tradiționali, consecvenți, care știu ce înseamnă creșterea păsărilor.
- La  capitolul rațe? Ce rase preferați? Dar la găini?
- Am o specie de rață originară din Peru care clocește singură, scoate pui, nu face gălăgie, iar masculii se duc undeva la peste 7 kg în carcasă. Foarte rezistente la boli și la frig, deci foarte viabile. La găini am, printre alte rase comune, specia Araucana, tot din Peru, rasă care din punct de vedere fiziologic se deosebește fiindcă nu prezintă ultima vertebră, iar ouăle sunt de o calitate superioară, în sensul că nu au colesterol rău. În străinătate aceste ouă de vând cu 5 euro bucata! Sunt folosite pentru hrana sportivilor de performanță și, bineînțeles, pentru cine dorește să mănânce foarte sănătos. Apoi, mai am o specie de găini din Franța - Marans, a doua rasă cotată ca productivitate.
- Știți numărul păsărilor pe care le aveți?
- Sincer, nu exact. De fapt, niciun crescător de păsări nu știe. Aproximativ câteva sute, în afară de curcani. Toate sunt hrănite ecologic, cu boabe, iarbă, aleargă libere. Ba, mai mult, când am producție de ouă foarte mare - câteva găleți pe zi, prefer, decât să le vând pe nimic, să le macin și să le dau tot păsărilor. Mănâncă și fructe… Mai sănătos și ecologic de atât nu se poate!
- Cât de rentabilă este agricultura, până la urmă?
- Adevărul doare, dar îl spun. Nu este rentabilă decât la cei care au suprafețe foarte mari, de la câteva zeci de ha în sus. În rest, toate aceste hipermaketuri, care sunt o groază, prin toate cartierele, în condițiile în care în alte țări nu sunt decât la 10-15 km de orașe, au omorât micul producător. Piețele sunt dominate de samsari și nu de producători. Ce ar mai fi de spus?!
- Și, totuși, continuați…
- Pentru că sper. Nu în cei care ne conduc, ci în oamenii care își dau seama că produsele românești sunt cele mai bune.
- Așadar, cine dorește ouă fără colesterol ”rău”, găini, rațe sau mai ales curcani crescuți natural, să vină la Petre “Curcanu”!
- Și, mai ales, cine dorește sfaturi pertinente pentru îngrijirea livezilor, grădinilor de legume, creșterea păsărilor! Îi aștept pe toți agricultorii, mari sau mici la farmaciile mele fito-sanitare din Crinului sau Găvana!